Strâng la piept toate durerile
Și le iubesc ca pe copiii mei;
Le-adun, duios, tăcerile,
Și le ascund în tușul din condei.
Cobor pe geana serii amorțite
Din piept țâșnindu-mi iar un dor:
Dorul de vise ne’mplinite
Dorul de viață și de-amor.
Sunt pașii mei urmându-ți dansul?
Sau sufletul mi-e doar … nebun?
Sărută-mi gândul, întețind suspansul,
Iubește-mă, mă descompun…
De același autor
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
