Tu ai un semn de ?-n priviri
Un semn al ! în trecut
O ,-n prezent
Și •••-n viitor.
Tu ai un fel al tău, a-l nimănui
Eu îți sunt doar o simplă întrebare.
Tu-mi ești răspunsul din privirea mea,
Tu-mi ești ∞ dintr-o altă viață.
Eu îți sunt ca o simplă (
Pe care nu o-nchid
O las așa, deschisă
Să vii, să pleci,
Când vrei, dar să te întorci în grabă
Și s-o închizi
De nu mai ai treabă!
Aș vrea să te pot opri
Să-nfig în tine o ->
Să nu mai pleci
Să îmi rămâi al meu pe veci.
Să te prind între { } mele
Așa cum ești, cu – uri și + uri
Așa cum sunt, slăbită de surplusuri.
Te strig să mai rămâi o vreme
Să ne mai iubim măcar o clipă
Să fim un ;
Și de la capăt
Un etc sau va urma.
Rămân să te aștept…
Cât să aștept?
Voi fi •-ul tău cândva?
