Pe sârmă
Privește-mi sârma, cum merg tăcut pe ea, Cu pași micuți, echilibrați, De prea mulți ani, de prea mult dor. De ce? Mă-ntrebi. De ce o sârmă? Când pot s-alerg pe dealuri înflorate Sau pot să
Cenaclul
Scrisoare neterminată
Fără tine, lumea pare îngustă şi rece. Oare câţi oameni or fi simţit asta de-a lungul vremurilor? Şablon - ar zice cinicii. Când însă şablonul ăsta se aşează peste o stare sufletească, devine trăire, se
Am învățat…
Am întins mâna stângă spre cer Și mi-au căzut în ea câteva clipe Bătrâne, obosite si urâte Și eu reflectată în ele Am întins mâna dreaptă mai apoi Și am simțit o mâncărime ușoară, o
Groapa nebunilor
Cu moartea m-am împăcat. Ea nu e decât celălalt capăt de drum. Poate voi alunga, totuși, viermii din ochii trupului meu? Meditez. O poartă ruginită scârțâie de parcă își plânge cavernele săpate de ploi. Mâna
Vis poetic
Lângă fereastra luminată te-am adus Și dezbrăcată te găsești deodată Stai pe fotoliu și privești în sus Și-atunci o Frumusețe se arată Deschid fereastra să simțim mai bine Cum viața înflorește pentru noi Ți-ai luat
sentințe
mă împiedic în propriul nume ce simplu și drept îmi tremură genunchiul îngrozit înghit gazul metan și fac implozie de fluturi oricine caută un cuvânt retrăiește în mine strigă-mă și vei găsi condamnarea în palma
Nouă
Nouă era numărul său. Că era aducător de noroc sau ghinion nu știa și nici că ar fi vrut să știe. Știa doar că de la o vreme acesta se împleticise atât de strâns cu
Destinație
Te plimbi pe munți, te plimbi la mare Și mai mereu ești în plimbare... Te plimbi în gând, te plimbi în vise Tu știi... la mine-s porțile deschise Te plimbi pe unde apa curge lin
Oda sufletului pierdut
O șoaptă plăcută îmi cântă oda cea demult pierdută, în sufletul veșniciei. Îmi râde că așijderea va veni și la perna mea, va căuta sub ea acel semnal de sclipire, dar tot ce va găsi,
Da, ne iubim…
Da, ne iubim... esti fericit? Totuși, drama... se intuia de cand ne-am întâlnit! Din Jalea ta, prin inima mea... către faimoasa, Măiestria ta.
Nu am nimic să-ți iert
Ai dus cu tine verdele ce l-am iubit Când pașii tăi spre mine s-au grăbit În tine mustesc amintirile. Să te cert? Toamnă, nu am nimic să-ți iert! În roadele tale îmi clocotesc trăirile Stau
Mării
Acum mi-e dor de tine, cu răsuflări arzând, A dorului copite îmi freamătă în gând, În lume îmi port șaua și rana pe grumaz… Mai bântuie-mă-n vise și cheamă-mă să mas La pieptul tău, să-mi
Ana
Ana e pace ea nu atinge pământul de teamă să nu-i tulbure liniștea plutește ca o pânză de borangic prin toate încăperile sufletului Ana se revarsă ca un izvor peste uscăciunea din mine mă adapă
Vara-i pe sfârşite
După atâta trudă, abia îmi aparţin în anotimpul ce vine cuminte azi port umbră-n loc de haină- şi mă gândesc să trag peste mine sufletul tău nu fac o dramă că vara-i pe sfârşite dar
Insomnii
E noapte. E târziu, și somnul tot nu vine. Așa trăiesc. Ascunsă-n umbra nopţii. Îmi construiesc imperii Din tăcerea adâncă a eternității. Și noaptea, Tot mai mult se-așterne Apare luna în tăcere. De mult aștept,