Pe sârmă

Privește-mi sârma, cum merg tăcut pe ea,
Cu pași micuți, echilibrați,
De prea mulți ani, de prea mult dor.
De ce? Mă-ntrebi. De ce o sârmă?
Când pot s-alerg pe dealuri înflorate
Sau pot să fur o aripă unui fazan
Și alta unui fluture, cea stângă,
Și să-mi creez eu propriul zbor?

Dar care-i sensul, te întreb,
De ce să fugi, de ce să zbori?
Când poți păși încet și elegant
Pe sârma cea lucioasă, parfumată,
Cu un miros nostalgic, cunoscut.

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Martin Andra

Martin Andra De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu