Timpul m-a facut sa intalnesc mai mult suflete decat trupuri.
Am cunoscut suflete insetate de o vorba buna, calda, de o imbratisare. Pe cat de multe suflete, pe atat de multe vise, trairi, dorinte… Am inceput sa le cunosc atunci cand am oprit timpul in loc, atunci cand mi-am dorit sa vad mai mult in oameni, sa-i iubesc asa cum sunt, sa le admir defectele, sa le fiu aproape.
Intr-o lume cu chipuri mai mult triste, am cunoscut oameni atat de frumosi sufleteste care mi-au schimbat perceptia despre viata, de cine suntem, sau putem fi. Uneori e suficienta o ora, o zi, sau chiar mai putin ca sa primesti cele mai importante lectii. Doua dintre ele mi-au ramas intiparite in suflet si le pastrez ca pe o comoara de cea mai mare valoare.
Am invatat intr-o zi ca simplitatea nu poate apartine decat unui om de o mare valoare, ca adevarata frumusete izvoraste din sublim.
Am invatat intr-o ora ca nu ma pot numi un om bun atata timp cat faptele mele nu dovedesc asta, ca stim prea putine pentru a spune ca stim ceva, ca viata nu consta in a gasi cele mai frumoase trupuri, dar in a crea relatiile cele mai frumoase.
Am invatat la 30 de ani ca pot avea totul doar iubind si daruind!
