Cu moartea m-am împăcat. Ea nu e decât
celălalt capăt de drum. Poate voi alunga,
totuși, viermii din ochii trupului meu? Meditez.
O poartă ruginită scârțâie de parcă își plânge
cavernele săpate de ploi. Mâna salvatoare o
vopsește în negru.Trec camioane imense prin creierii mei.
Soarele aprins peste dimineața brumată dezmorțește
muștele obraznice de toamnă. Pisica miorlăie în prag
speriată de minusul gradelor.
Pe nicovala timpului bat ciocanele grele ale norilor
înțepeniți în cofrajele cerului. Un țigan strigă din
căruța trasă de o gloabă anemică:
-Fieeerrr veeecchi… fieeerrrr veeechi…
Prin curți se ridică umbre. Cineva își exercită frustrările
împroșcând cu noroiul cuvintelor. Paranoia
plutește în aer obtuzând unghiurile drepte ale minții.
Groapa păcii a devenit groapa nebunilor.
