Tabloul perfect este cu tine la piept și o carte în mână
Șoptindu-ți la ureche povestea de dragoste nebună,
Cu rochia aceea de voal roșie, transparentă,
Prin care-mi ghicești formele trupului tânăr,
Cu cerceii lungi, infinit, pe umerii dezgoliți,
Cu șirag de mărgele, de jucam ața cu ele,
Cu pantofii cu toc…cioc, cioc,cioc!
Cu brățara de scoici, de pe nisipul acela
Mai știi? Desculți și-mbătați de iubire lângă marea azurie?
Și inelul? Da, inelul…cu piatra șlefuită la meșterul inimii,
Care ți-a ascultat cântecul din piept și a făurit cu efect.
Aș sta o toamnă întreagă și așteptând iarna,
Ți-aș recita iubirea, te-aș alinta, te-aș răsfăța,
Ne-am juca un pic pe Soare și pe Lună,
Pe Saturn și pe Pluto,
Am străbate Calea Lactee în Carul mic
Fiindcă tot el se pare, e mai mare.
Am culege asteroizi și…uite așa ne-am distra până,
până va veni iarna și apoi, vom continua
Această iubire frumoasă, dulce, zemoasă.
De fapt!
Mai bine am sta acasă,
Intinși pe pat, rasfățându-ne, jucându-ne,
De-i iarnă, de-i vară, iubirea să-nvingă
Precum Carul mic pe Ăl mare să-l frângă.
