Că te-am pierdut
Știam, de mult…
Că visul și visarea nu-i totuna,
Doar eu le zăpăceam întotdeauna,
Știam!
Că suntem doar niște străini
În lumea rozelor cu spini
Știam…
Că în iubire nu e rost de fericire,
Decât puțin, la început,
și-apoi e-o jalnic-amăgire,
Știam…
Că ploaia, stelele și norii
Sunt doar pretexte derizorii,
Știam…
Aș fi știut cum să iubesc
Dar mi-ai furat secretul
Nu am nici lacrimi să jelesc
S-au stins odată cu poetul…
Mi-e sufletul iar amorțit
Emoțiile sunt prea desuete
Finalizez un gând subit:
Știam…
Dar n-am să strâng regrete…
