Mă întreb zi de zi până obosesc,
De ce te iubesc?
Pentru că mii de vise cu tine adăpostesc?
Pentru că doar gândindu-mă la tine arterele îmi zvâcnesc?
Pentru că povești ancestrale cu tine îmi amintesc?
Pentru că pretutindeni îmi doresc să te însoțesc?
Pentru că în preajma ta înfloresc?
Pentru că datorită ție, viața în culori minunate zugrăvesc?
Pentru că doar pe tine te citesc?
Pentru că dacă ești departe, lacrimi pe obraji îmi șiroiesc?
Pentru că atunci când mă privești, strălucesc?
Pentru că dacă nu ești lângă mine, de dorul tău tânjesc?
Pentru că după tine ca după Soare mă rotesc?
Pentru că visele noastre se împletesc?
Pentru că în tine ca într-o oglindă, mă oglindesc?
Pentru că doar vorbele tale mă liniștesc?
Pentru că, alături de tine sufletul mi-l îmbogățesc?
Pentru că atunci când la tine mă gândesc, din senin zâmbesc?
Pentru că o mulțime de sentimente frumoase pentru tine nutresc?
Pentru că tu, atent veghezi și nu mă lași să greșesc?
Pentru că îmi doresc doar să te înveselesc?
Pentru că în brațele tale să fiu, îmi doresc?
Pentru că în fiecare zi, de tine mai mult mă îndrăgostesc?
De ce te iubesc?
Excelenta “Iubirea cuantica”! Cuvintele sunt atat de simple, uzuale, dar transmit mesaje profunde! Poezia nu se afla in cuvinte, ci dincolo de ele…Multumesc, Gabriela Aronovici pentru clipele de gratie, petrecute alaturi de “cuanticele” tale! Atat de “ale mele”, cand le citesc!