Se face noapte şi se face frig
mai repede decât aş fi crezut.
Nici nu te uit de tot, nici nu te strig
ci stau aşa, cu drumul ne-nceput
într-o lumină slabă,pământie
privind cum luna scutură văpăi
peste-a mea lume tot mai cenuşie.
Se face frig şi noapte-n ochii tăi.
Aprind un gând, mă învelesc cu altul,
leg între ele pleduri de senin
ca peste-această iarnă să fac saltul
şi-acest cuprins să-l dezmorţesc puţin
dar albul dintre rânduri nu-mi ajunge
să spăl de întuneric tot ce-am spus
ca să te-ndepărtez şi se răsfrânge
în mine spectru-ntregului apus…
