Rostirea dorului
De-ar fi să fie dorul doar un înţeles De dincolo de umbrele Ce cântat-au un singur şi trecător vers Fără de refren, fără portative prăfuite, De-ar fi să fie ce n-a fost să fie... Sau
Adrian Stângă
Facebook |
Scriitor morenar, membru al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, ziarist. Adrian Stângă a debutat în volum în decembrie 2002 cu placheta de versuri "Drumul cu faguri", lansată la Teatrul Tony Bulandra din Târgovişte. Alte cărţi ale autorului: "Petale de toamnă", "Piersici dulci", "Necredințele", "Alergând prin ploaie", "Jurnal de provincie".
Lângă tine, draga mea
Lângă tine, draga mea, viaţa are sunet şi culoare, Şoaptele sunt altfel, nu se risipeşte gândul, Mi-am regăsit şi liniştea şi paşii cei pierduţi, Mi-am regăsit privirea şi dorurile toate... La braţul tău, în viaţa
Lângă tine, draga mea
Lângă tine, draga mea, viaţa are sunet şi culoare, Şoaptele sunt altfel, nu se risipeşte gândul, Mi-am regăsit şi liniştea şi paşii cei pierduţi, Mi-am regăsit privirea şi dorurile toate... La braţul tău, în viaţa
La fiecare pas
La fiecare pas te simt cum alergi spre noi doi, spre moaruri de azur, Iar smaraldele mi te arată ca un înger cutremurător de blând, Atunci când visul meu a devenit al tău, printre aştrii
În doi
Ai plâns atunci când ai râs cu ale tale petale, ca o floare, Într-o pură dimineaţă cu rouă de migdale şi cu soare, Cu freamătul dragii mele de din vale, cu miros de cuişoare. Ţi-am
Femeie de lut
Femeie de lut cu chipul primăverii pe buze, Demonă cu tandre glasuri înfipte violent, Zi clară cu adieri trecute-n unghiuri obtuze, Noapte senină cu stele tresărind greoi, atent, Mi te-ai arătat în beţia de contururi
Dimineaţă de toamnă
Şi tu ştii că a revenit ca un vânt de din vis Ce ne-a adus atunci o lacrimă printre abis, Adulmecată de furtuni ce fost-au strop de soare Oare? Dar tu, iubito, şi-atunci, şi-acum, eşti
O zi de iulie
Acceleratul opreşte într-o haltă în care nu ar trebui să oprească. Cobor, cu tot cu bagaj, trenul pleacă, eu rămân. Totul îmi pare sărăcăcios, arhaic, un tărâm rupt din globalizare. Mă aşez tăcut pe bancă.
Să oprim timpul!
În veri sau ierni pierdute pas cu pas, În vocea ta, în mersul tău, oricând, Printre pedepse și stingeri ale vieții Ne-am întâlnit neașteptat! Mi-aș fi dorit să am puterea De a opri până și
O zi de vară
Sunt sunete ce la aud în depărtare Firave, ca o umbră ce nu mai apare, Cădura sufocantă din serile de vară, Cafeaua de afară, tot mai amară. Nimic nu mai mişcă în jurul nostru, Se