Sunt sunete ce la aud în depărtare
Firave, ca o umbră ce nu mai apare,
Cădura sufocantă din serile de vară,
Cafeaua de afară, tot mai amară.
Nimic nu mai mişcă în jurul nostru,
Se şterg aripile soarelui, ce astru!
În alt colţ de lume, palmierii visează,
Nisipul din deşert te ţine încă trează,
Scurgându-se în aerul nerespirat,
Pierzându-se ca şi mine… nesperat.
Sunt zile ca şi nopţi,
Sunt oameni ca şi noi,
Sunt destine de vară,
Sunt vise petrecute,
Sunt adieri pierdute.
