Patru cuvinte sau șase cuvinte?
Istoria povestirilor foarte scurte începe acum mai bine de 2.500 de ani, cu Fabulele lui Esop, însă cel care le-a consacrat în literatura universală a fost Ernest Hemingway: în 1925 publica 18 foarte scurte povestiri în volumul In Our Time (un exemplu de astfel de povestire puteți citi aici).
Cea mai scurtă povestire din literatura universală este considerată, de către mulți, El Dinosaurio, scrisă de Augusto Monterrosso și publicată în anul 1959 în volumul “Opere complete și alte povestiri”. El Dinosaurio are exact șapte cuvinte:
“Cuando desperto, el dinosario todavia estaba alli.”
(Când se trezi, dinozaurul era tot acolo.)
Însă, așa cum ne-am obișnuit, lucrurile nu sunt niciodată ușoare: în 2005, scriitorul mexican Luis Felipe Lomelí avea să publice, în cea de-a doua sa carte (Ella sigue de viaje), povestirea El Emigrante. O povestire formată dintr-un dialog de doar patru cuvinte:
“¿Olvida usted algo?
-¡Ojalá!”
(Ai uitat ceva? – Îmi doresc!)
Și de aici o întreagă dispută: în timp ce unii spun că deoarece este formată din două linii de text, este clar că povestirea lui Lomeli este mai lungă, ceilalți aduc în discuție numărul de cuvinte… O dispută care este cu atât mai amuzantă cu cât ambele tabere au, în felul lor, dreptate.
Și, dacă tot e să ne amuzăm: potrivit unei legende urbane, Ernest Hemingway, ar fi și el autorul unei nuvele de șase cuvinte:
“For Sale: Baby shoes, never worn.”
(De vânzare: pantofi de bebeluș, niciodată purtați.)
Și chiar dacă acest lucru nu s-a putut dovedi – doar de asta e legendă urbană! – cele șase cuvinte au dat naștere Memoriilor de șase cuvinte, un proiect online început pe 6 ianuarie 2009, cu doar două luni și jumătate înainte de apariția Twitter. Un proiect care avea să nască mai târziu, toată nebunia “poveștilor scrise în 140 de caractere”.
