1. La 16 ani a fondat una dintre cele mai importante reviste literare ale vremii.
Mai exact, în octombrie 1912, Tristan Tzara a fondat împreună cu prietenii săi Marcel Iancu și Ion Vinea (amândoi pe atunci în vârstă de 17 ani), revista Simbolul. Deși foarte tineri, cei trei au reușit să atragă drept colaboratori figuri marcante ale simbolismului (de pildă, Ion Minulescu), să beneficieze de ilustrațiile lui Iosif Iser și să capete girul lui Alexandru Macedonski (care a și publicat un poem în numărul inaugural). Chiar dacă și-a încetat existența în decembrie 1912, revista de artă și literatură Simbolul a jucat un rol foarte important în mișcarea simbolistică românească și apariția literaturii de avangardă.
2. De unde vine numele de Tristan Tzara?
Samuel Rosenstock s-a născut pe 16 aprilie 1896, în Moinești. În revista Simbolul a semnat cu pseudonimul S. Samyro, pe care îl va schimba mai târziu în Tristan Ruia și în final Tristan Tzara. Tristan nu vine nicidecum de la opera lui Wagner – cel atât de prețuit de simboliști – și nu a fost ales nici din rațiuni ce țin de sonoritatea sa. Pseudonimul Tristan Tzara a fost ales, pur și simplu, pentru faptul că poetul se simțea “trist în țară”.
Paris, 1933: Tristan Tzara, Paul Éluard, André Breton, Jean Arp, Salvador Dali, Yves Tanguy, Max Ernst, René Crevel și Man Ray.
3. Cum a reușit Tzara să pună în practică visul de aur al românilor?
Formularea este, desigur, o glumă (sau, în fine, o glumă cu ceva adevăr la mijloc): unul dintre principiile fundamentale ale mișcării dadaiste (aproape sinonimă, la nivel internațional cu numele lui Tzara), a fost acela că fiecărui membru îi era conferită calitatea de președinte. Sau altfel spus, întreaga mișcare dadaiști era constituită din președinți ai Mișcării. Însă, cu toate că era “un președinte ca toți ceilalți” și că ridiculiza orice formă de autoritate, Tzara era singurul care aviza “licențele de funcționare” ale filialelor din întreaga lume.
1921: Marcel Duchamp, Constantin Brâncuși și Tristan Tzara
4. Unul dintre cei 12 cei mai influenți artiști ai curentului abstract
Aceasta este concluzia la care a ajuns Muzeul de Artă Modernă din New York. Puteți citi mai multe aici.
5. Pasiunea pentru anagrame
Către sfârșitul vieții, Tzara a consacrat mai mulți ani cercetării presupuselor anagrame din textele lui Villon, crezând că prin intermediul acestora va reuși să descopere un text ascuns privirilor neavizate.
Tristan Tzara în 1955
