Tu știi că toate-ncep cu tine
Chiar dacă uit și nu îți spun,
Umbra-ți sărut și mi-este bine,
Curat mi te iubesc, nebun.
Te port prin har ca talisman
În partea stângă de la piept,
Mi-ești jar și vifor de alean
Și-s pustiită când te-aștept.
Cobor în hău când nu te văd,
Găsesc că toate-s fără sens,
Cad sub secure de prăpăd,
Iar aerul îmi e mai dens.
De nu m-auzi când stins te strig,
Reinventez râs invalid,
Am ochii grei, fardați de frig,
Culoarea-i ștearsă, gândul vid.
Mi-e clipa gri, o ghilotină
Ca o pedeapsă infernală,
Bolnavă, fără de lumină,
Bezmetic trec ziua, banală.
Mi te respir amănunțit,
Te cânt candid ca pe Psaltire,
Ești cer, fântână, răsărit,
Iar când te tac, mi-ești foc, iubire.
