Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Și dacă toamna, totuși nu-i părere
și vine cu alaiul ei de nori,
cu ploile de frunze ca de miere,
cu-o altă simfonie de culori
să o primim și noi cum se cuvine,
cu pâine și cu sare pe-un ștergar
de bucurie, s-o lăsăm să-nchine
și pentru-această șansă un pahar.
Ne-or trece diminețile cu ceață
prin vama unor vechi melancolii,
prin palide și fără chef de viață
păduri de visuri tot mai ruginii,
ne vor pătrunde frigurile-n oase,
vom tremura brumați și răvășiți
sub sforile de vânturi nemiloase
dar vom privi senini spre asfințit
pentru că toamna nu e o părere
și-și face cuib și-n oameni… La soroc
tainul ei, de frământări și-l cere
punând și vreascul inimii pe foc…
