Și dacă…

Și dacă toamna, totuși nu-i părere
și vine cu alaiul ei de nori,
cu ploile de frunze ca de miere,
cu-o altă simfonie de culori
să o primim și noi cum se cuvine,
cu pâine și cu sare pe-un ștergar
de bucurie, s-o lăsăm să-nchine
și pentru-această șansă un pahar.
Ne-or trece diminețile cu ceață
prin vama unor vechi melancolii,
prin palide și fără chef de viață
păduri de visuri tot mai ruginii,
ne vor pătrunde frigurile-n oase,
vom tremura brumați și răvășiți
sub sforile de vânturi nemiloase
dar vom privi senini spre asfințit
pentru că toamna nu e o părere
și-și face cuib și-n oameni… La soroc
tainul ei, de frământări și-l cere
punând și vreascul inimii pe foc…

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

Adaugă comentariu