Când inima zdrobită in piept, iti sângerează,
Și te apasă sarcini prea grele de purtat,
Când pe această lume nimic, nu mai contează,
Te-ndemn să stai de vorbă cu Cel ce te-a creat!
Când vrei s-arunci în marea uitării tot ce doare,
Sub talpa ta simți focul pamântului arid,
Sau când iți fuge calea-napoi,de sub picioare
Și te-mpresoară gânduri, tristeți care ucid,
Când simți că universul deodată, te respinge
Și valurile vieții urlând se năpustesc,
Când esti ocean de lacrimi dar nu mai poți nici plânge,
Te-ndemn să-ți plângi durerea, la tronul Lui ceresc!
Când deznadejdea vine și sufletu-l sfâșie,
Când părăsit de toate și toți,pe lume esti,
Când singur cauți drumul ieșirii din pustie,
Mă rog din suflet,Calea cea sfânta,s-o gasești!
Când peste tot în suflet mulțimi de răni deschise
Îți adâncesc amarul din fiecare gând,
Și parcă orișiunde ți-s ușile închise,
Isus Hristos deschide și cerul, prin Cuvânt!
Când inima zdrobită caută vindecare
Și ai dori de chinuri să fii pe veci scăpat,
Dă-i Domnului povara și orișice te doare,
Căci mii și mii de inimi, Iisus a vindecat!
