Un gând despre singurătate.
Unii oameni sunt atât de deprinși să fie singuri cu ei înșiși încât nu se compară cu ceilalți și își deapănă viața monologată într-o dispoziție liniștită, veselă, râzând chiar în discuțiile bune cu ei înșiși. Dacă sunt, totuși, constrânși să se compare cu ceilalți, ei înclină înspre o subestimare…. a lor: astfel încât sunt forțați să învețe din nou de la ceilalți să aibă o părere bună și potrivită despre ei, și până și această opinie învățată vor dori constant să o contrazică și să o tocmească.
Unor oameni trebuie, astfel, să le fie îngăduită singurătatea și să nu fim atât de proști, cum se întâmplă adesea, încât să îi plângem din această pricină.
Friedrich Wilhelm Nietzsche
(n. 15 octombrie 1844, Röcken – d. 25 august 1900, Weimar)
