Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Din când în când mă mai gândesc la tine
Și mâna mi se duce spre hârtie,
Deși nu știu dacă mi-e rău sau bine,
Îmi e de-ajuns că-ți este bine ție.
Din când în când te caut prin cuvinte,
Și sufletul se zbate de durere,
Deși tu ești acela care minte,
Deții tot adevărul din tăcere.
Din când în când ascult câte ceva,
Ce îmi vorbește sumbru despre tine,
Tu n-ai cum să-nțelegi deși ai vrea,
Că poți trăi acum și fără mine.
Din când în când te văd prin nopți cu lună,
Când toate-n mine-ncep să se răsfețe,
Deși noi nu avem loc împreună,
Așa ne vor găsi la bătrânețe.
Din când în când rămân cu tine-n gânduri,
Dar nu prea mult că-mi tulbur așezarea,
Deși iertat în mult prea multe rânduri,
Nu vreau să risc să mi te-nghită marea.
Din când în când mai bat la uși închise,
Pretenții n-am să mi se mai deschidă.
Deși par toate niște stări prescrise,
Eu știu că totul trece prin clepsidră.
Din când în când mai sun câte o doamnă,
Cu multă experiență în iubire,
Deși se-ntâmplă-n zbor să fie toamnă,
În ochii ei nu văd nefericire.
Din când în când vorbesc despre dezastru,
Un salt sardonic către deja-vu.
Deși nici eu nu m-aș mai recunoaște
Dezastrul meu rămâi în taină, tu.
