Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Îmi e dor de zilele în care eram eu,
Eu, cea mică, ce privește cerul bleu,
Ce visează, pictează, iar visează.
Ce era artistă, căreia nu îi păsa!
Abia acum îmi găsesc liniștea,
Doar ochii tăi,
Atunci când sunt calmi,
Doar atunci ea mă găsea,
Printre lacrimi și suspine,
Nu te pot vedea aşa!
