Hai, așează-te lângă mine! Locul tău din
pat încă este plin de venin, de amar și chin.
Aprinde-ți țigara, timp pentru bagaj avem
după un ultim poem cu care încheiem
salata din fructieră, alcoolul din cafetieră,
mă înșel, mă recunosc, o relație pasageră!
Prin locuri întunecate de-o așa manieră
inima mi-ai ascuns ca pe-un liliac în carieră.
Mă petrec ascultându-te ore fără răgaz
să șterg urma primului sărut pe obraz,
pe care fie s-au întipărit răni adânci,
fie sunt gusturi si miresme dulci.
M-am trântit in bratele tale reci
să vindeci al meu suflet stângaci,
însă ochii tăi albaștri, verzi, câteodată gri
Îmi însuflețesc aceleași ierni, primăveri.
