Pururi vii și neasemuiți,
Cu vina voastră cea orbită
De ce fără temei voi ne robiți
Și sufletele ni le dați prin sită?
Oh, voi, ce matematici n-ați știut
Și ca pe Ana ne-ați închis în zid,
N-ați numărat voi oase; n-ați putut,
V-ați mulțumit cu pledoaria-n vid.
Voi, dragi tovarăși făr’ de conștiință,
Nu ați atins cu fruntea gratii,
Voi n-ați murit nicicând pentru credință,
Nu v-au îngenunchiat, lovindu-vă frații.
Oh, voi, ce când și când prefaceți temnița în sărbătoare,
Nu v-ați luptat cu gândul noaptea,
Și n-ați dormit la braț cu moartea,
Voi, dragii ani de închisoare…
