La tine se stinge ultima lumină,
În satul de mult adormit.
Stai la masă, ziua așteptând să vină,
Cu cărți înșirate, de cuvinte absorbit.
Te-ntrebi cum pot să doarmă toți
Când tu,atât de mult trudești
Să înțelegi și s-adâncești ce scrie-n cărți,
Căutând adevăruri și de pericole să te ferești.
Dimineața,când soarele tot satul a trezit,
Tu,cu cărțile pe masă, adormit,
Vezi doar în vis, tot planul chibzuit.
Frumoasa viață despre care citeşti,
Ești prea ocupat s-o mai trăieşti;
Retras la masa ta, nu știi să mai iubești.
