Datoria înrobește omul, îl leagă de ceva, indiferent de chipul pe care îl îmbracă.
Doar nu ne-am născut datori sau că viața este despre a răscumpăra vreo datorie. Pentru că dacă ar fi așa, de ce vieții nu ne simțim datori cu nimic? Ba mai mult, trăim cu impresia că fiecare zi care urmează ni se cuvine.
Atunci unde apare datoria? Între oameni, făcând din ea o monedă de schimb. Nu contează ce dai la schimb, important să dai ceva. Gândurile, frământările nu sunt de interes. Trebuie să fie ceva palpabil sau care te lasă cu urmări. Mai mult decât atât, încă de mic ești învățat cu ea, dar nu trebuie să uităm faptul că simțul datoriei te învață ceva. Te învață să fii responsabil, să fii loial, să respecți o anumită ordine.
Bine, totul depinde de cum am fost crescuți. Sigur, poți trăi și cu sentimentul că toată lumea îți datorează ceva.
Și cum vorba – omul te ridică, omul te coboară – înflorește printre noi, că doar între oameni trăim, uite că ea capătă viață cu fiecare acțiune a noastră de a face ceva “de ochii lumii”. Dar uiți că nu ești dator, ci mai degrabă poți fi doritor de a ajuta, de a oferi. Orice faptă în care se regășește o parte din tine, aduce un plus de valoare în cel care o primește, însă atunci când ea ajunge într-un loc doar din obligație, nu naște nimic, pentru că nu conține nimic.
În ce privește datoria copiilor – nescrisă dar întărită de-a lungul timpului – de a-și îngriji părinții, că doar și părinții i-au crescut, ajunge să scoată la suprafață egoismul omului, frica lui de a nu rămâne singur și care poate trezi vină în cel care o trăiește. Nu există doar eu te-am crescut, există și tu mi-ai oferit. Există și tu ai fost crescut și ai oferit.
Pentru că fiecare acțiune are ca prelungire un efect, o oglindă. În acest efect se vor reflecta toate canalele pe care i le-ai deschis: emoționale, morale, sociale, precum și cel legat de importanța familiei. Împreună construim drumul care să nu ne separe, nu într-un târziu când am vrea să se întoarcă pe drumul către noi, el să nu existe.
Cu datoria nu te naști, ci ajungi să o accesezi. Cu timpul.
