Infinitul meu e limitat-
De cuvinte
Care mi-l sugrumă,
Și de privirea ta
Prin care calc pe
Iluzii de brumă…
Infinitul meu
E firul de nisip
Prin care îmi
Îmbrățișez lumea-
Iar lacrimile
Ei îmi cad pe
Obraz,
În al optulea
Acord de furtună…
Tot ceea ce nu cuprind
E deja al meu
Iar ceea ce iubesc
A fost liber dintotdeauna…
Infinitul meu
E un puls în care
Ochii se ating
Fără să se vadă,
Iar totul se transformă-n
Zăpadă de flori,
In culori și crestări
De apus…
Alina Dragan
De același autor
Lasa adesea versul sa spuna lucrurilor pe nume. Citeste sau scrie cu drag poezie in momente de melancolie. Ii plac calatoriile si clipele petrecute cu oamenii apropiati.