Îmi place să aflu ce este în sufletul oamenilor. Îmi place să îi cunosc în modul lor genuin de a fi, și apreciez propriile lor destăinuiri.
Deși, recunosc faptul că unii îmi plac mai mult de atât, dar, dragul meu călător, te pot asigura de faptul că, la un moment dat, sper să pot fi altfel, să îi pot iubi și doar atât, plăcerea mea să nu mai biruiască.
Dar pentru mine, micile plăceri (vinovate, le pot spune) sunt foarte importante, mă fac sa mă simt mulțumită cu mine (mai puțin corectă, uneori).
Deocamdată, mă voi bucura de ele, de mine, de tot, pentru că mai bine decât însăși persoana-mi, nu îmi cunoaște nimeni adâncurile sufletului.
Cu toate acestea, sfetnicul meu, socotesc fiecare persoană în parte, îi prețuiesc fiecăruia dintre noi strălucirea.
Iar, fiecare are un licăr, pe care eu îl consider ca fiind caracteristica ce ne diferențiază, pentru că subzistă ceva frumos în toți! Chiar și în cei mai hâzi oameni, există ceva ce este atât de remarcabil. Chiar și în oamenii ce dăruiesc altora numai fapte de rău augur, știu că al lor suflet deține ceva senin, ceva prielnic. Dar simt faptul că nu ești precum am descris anterior.
Tu, suflet bun, căci toți avem o astfel de părticică, știi bine că poți avea încredere în mine (iar în caz contrar, iată, afli acum), abia aștept să te cunosc! Fiecare merită să își destăinuie podoabele sufletului unuia care ascultă atent și cu deosebită considerație, iară, chiar de nimeni nu este dispus a auzi propria-ți pledoarie, eu voi fi aici!
Te îmbrățișez,
Cea care își tace dorința!
