De-o luna si-o zi ma tot gandesc: a doua zi de Pasti e aniversarea mea. Adica 72 de ani lumesti si doar 14 ani cainesti, ar zice mamica mea. Si ma cheama Shakira, alintata Shaky.
La fiecare aniversare primesc bunatati, resfat si cadouri, insa mie-mi plac mai mult deliciile acelea speciale, fragede: inimioare, biscuiti in forma de oase si bomboane pentru catei. Odata am avut si tort. Oricum le primesc si daca nu e ziua mea, dar zic si eu asa, sa ma laud.
Sa nu va mai povestesc de casute, jucarii, pijamale, papucei, sosetele, cizmulite, costum de ski, bijuterii, rochite, palarii, sepci de soare, paltonase si pardesie. Ma cam chinuie mamica cu tot arsenalul, dar suport corvoada de dragul ei. Si cu pozele: ooof, poze, poze si iar poze, cand dorm, cand fac baie, cand mananc. Si toate sunt urcate pe pagina mea de Facebook.
Dintre toti fratii mei eu am fost cea mai plapanda, asa ca n-am mai fost hranita si nici tinuta la caldura. Dar bunica Ema a hotarat ca sunt potrivita pentru fiica ei Daniela si pentru nepotul ei Sabin care cerea cu indarjire un catelus ca orice copil la varsta lui.
Mai apoi, mamica Daniela mi-a povestit cat de dureroasa a fost pierderea unui frate vitreg mai varstnic de-al meu, Spoucky, si ce tare i-am alinat eu durerea. Si ca ne-am fi inteles tare bine amandoi. Asa zicea ea.
Mi-aduc aminte cand am venit prima oara acasa. M-a adus bunica Ema cu un taxi. Mi-a pus funda rosie la gat si mi-a cumparat un culcus de rachita asa mare c-ar fi-ncaput in el toti fratii mei. Aveam trei saptamani, cateva sute de grame si cat palma eram de mare. In culorile ciocolatei cu lapte, tremurand ca orice pui, de teama ca nu voi fi primita si iubita. Din nou.
Dar am fost. Mereu si de multi oameni, mai multi decat speram. Mi-a spus mamica ca vin din Tibet, dar eu mi-aduc aminte altceva si nu vreau s-o contrazic.
E-adevarat ca mamica a fost trista de multe ori, dar noi doua avem o lume secreta in care ne petrecem vietile noastre.
De obicei de Sarbatori, cand ramanem chiar singure-cuc, atunci ne e cel mai greu: mi-aduc aminte de cate ori, de Craciun, Revelion si Pasti, mamica ma tinea in brate, aprindea candela si se ruga plangand la icoana de la bunica Maia. Si ma pupa continuu, si eu pe ea, si uite ce repede treceau supararile. I-e greu si ei, si mie, c-au plecat in Ceruri si bunica Ema, si bunicul Nicu, i-am pierdut pe amandoi.
Dar la veselie, tot asa. Plange, rade, ma pupa continuu si ma tine in brate, ce-mi place mie cel mai mult. Si toata lumea stie: o ora daca trece si nu sunt in brate, imi cer drepturile imediat, fac comicarii si atentionez cu labutele, singura am invatat, e reteta sigura. Mamica rade mereu si ma ia in brate, orice ar face in momentul ala. Mi-a cumparat un port-bebe din strainatate, ma duce ca pe copiii mici in el, ca stie ca abia mai merg. Si ce-mi mai place sa ma plimb asa!
Ce catel rasfatat si mult-prea iubit sunt eu! Stiti cum imi zice mamica? “Cumintenia Pamantului” si “Iubita mea”. Sunt model de cumintenie, nu latru, nu fac galagie cand raman singurica acasa, nu stric niciodata nimic. La injectii nici nu clipesc. Deh, am cam imbatranit, am aproape 72 de ani, e drept. Dar niciodata nu am fost galagioasa sau stricatoare. Sabin imi zice “Caine de circ” si crede ca sunt un pic “je m’en fiche”-ista, dar e tanar, nu stie ce grea e batranetea.
Nu prea mai aud, nu prea mai vad, ma cam lovesc de mobila si ma misc greu, am trecut si prin doua operatii si uite, de doua saptamani merg la doctor la injectii pentru gatul asta bolnav. Dar acum am sfarsit cu tratamentul, cred ca mamica e mai linistita ca sunt mult mai bine. Chiar a zis tanti doctorita ca am terminat cu injectiile, asteptam sa se curete gatul si am scapat, ne pregatim de investigatii pentru preventie, c-asa-i la batranete.
Mamica-i cu grijile astea, mie nu-mi pasa, eu ma tot gandesc la ziua mea, a doua zi de Pasti, mai e atat de putin! Ma gandesc deja de o luna si o zi, imi tot fac planuri.
Si-mi e asa dor de mamica sa ma ia din nou in brate, ca ultima oara cand ne-am despartit. Eram in brate la ea si ea imi sufla aer, ca nu mai puteam sa respir. Apoi m-am linistit, si mamica fugea cu mine in brate, si un nene doctor m-a tot apasat la inimioara, si mamica m-a luat iar in brate si plangea rau de tot, ma tot mangaia si ma pupa.
Si nu ne-am mai vazut de-atunci, a trebuit sa plec, si mamica plange si nu intelege, dar si mie imi e tare dor de ea, mai ales ca vine Pastele si-apoi imediat ziua mea si ar trebui sa fim iar amandoua, tinandu-ne in brate.
Oare sa vin la mamica mea cu Spoucky, s-ar bucura? Ca ar fi prima sarbatoare de Pasti cand ar fi chiar singura, si prima aniversare a mea fara mine, asta-i chiar culmea! Si daca tot sunt aici, sa-i caut pe bunicul Nicu si pe bunica Ema, ca pe ei i-ar asculta mai mult decat pe mine sa nu se mai mahneasca asa de tare.
Voi ce ziceti ?
Daniela,
o mamica