Noi suntem suma întâlnirilor noastre, a deciziilor luate punctual, suntem deopotrivă rezultanta certitudinilor și a incertitudinilor noastre și am înclinarea să cred ca și cea mai anodină dintre vieți – poate oricând deveni materia prima
Am simtit durerile nasterii fiecarui cuvant porii dilatati, tamplele zvacnind boabe fierbinti de sudoare vaiete imi recunosc poemele toate prin sange si jertfa carnea lor sacrificata pe altare tamaia care se inalta vinul cel nou
Se întâmplă ca uneori să cauți fericirea cu ardoarea orbului care caută lumina și ea nu e nici în noi, nici în afara, ci, în mod bizar, în contrariul căutărilor noastre. Se întâmplă ca atunci
Îmi place cum ești, nefiresc de cuminte, cu tine as respecta, fără rest, orice decalog- ia aminte! îmi place cum ma alinți, nefiresc de duios, cu tine ma simt mai nebun, mai frumos! dar cel
Mi-aduc aminte, îmi spuneai, - prețuiești clipele de poezie - și pentru că nu am suficiente clipe la îndemână le-am golit pe cele câteva - puține câte am - și le-am umplut cu metaforă, dăruindu-ți-le
În nopţile în care plâng tăceri încă mai simt păşind plecarea ta, adun din colbul prins sub tine ieri şi strâng la piept un dor ce mi te vrea. Se-aude crivăţul căznind să mă doboare
Amurgul zace-n ochiul umbrei Și-n peșteri se aude doar ecoul Tu stai și plângi în taina clipei Și-ai vrea ca lumea să-ți asculte dorul. În suflet te apasă iar sărutul Și pielea ta e rece
Trec cu viteză pe a vieții margine Imagini se pierd pe lângă mine Mă întreb oare când să mă așez? Să-mi ofer răgaz să mai și visez În oglinda retrovizoare abia privesc De parcă pe
Ce ciudați suntem noi, oamenii, bărbați sau femei deopotrivă, când ne îndrăgostim: sufletul ni se inundă ca un ocean dezlănțuit, inima ne bate în ritmul celui mai zvelt menuet, ochii devin gazda celei mai luminoase
O nouă zi în calendar se-arată O zi din mai din astă primavară... iată! O sărbătoare albă! Un el şi-o ea aşteaptă Unire-n două suflete ce încă se mai cată. De douã luni albastre cu
Neînțeles sau înțeles greșit încerci să îți explici motivele celui care te ofensează sau critică. Pare greu de crezut că celălalt nu are aceleași reprezentări ale normalității, aceleași informații sau același nivel cognitiv. Lupta pentru
Și-aș umbla cu talpa goală Pe-un covor de rouă, gros, Pe pământul răcoros, Ca o curgere domoală. Și m-aș duce peste dealuri Cu piciorul dezvelit, Să curg lin și liniștit Ca o apă fără valuri.
Am trecut prin viață fără să regret multe lucruri. Nu am regretat că am luat tot timpul decizii de una singură, nu am regretat că mi-am petrecut timpul cu fața într-o carte și astfel poate
Bărbate Am două bilete dus Până dincolo de moarte 42 de grame în care port dimineţile noastre în braţe calde, prelungi Am atâta gând de tine Ceva Se frânge-n mine ca-n poemele Antoniei Până la
şi-ți sunt o străină la masa asta de patru persoane, împărțim un pahar de apă pe a cărui gură ar mai avea loc încă o pereche de buze. niciodată e un cuvânt adânc ca o
