Trec cu viteză pe a vieții margine
Imagini se pierd pe lângă mine
Mă întreb oare când să mă așez?
Să-mi ofer răgaz să mai și visez
În oglinda retrovizoare abia privesc
De parcă pe veci eu trăiesc
Pendulez între întuneric și lumină
Fără să întreb dacă o să mai vină.
O altă zi în care să accelerez
Căci acum abia dacă mai frânez
Iar aceste imagini și culori
Nu mai trezesc în mine aceiași fiori
Probabil aștept ceva să mă răpună
Să trezească în mine nu să tot apună
O scânteie să-mi deschidă ochii
Să văd și marginea cu plopii.
Să nu mai risipesc culoare
Pierzandu-mă pe ale vietii culoare
Să simt vântul cum adie
Și să mă bucur că sunt vie.
