Se întâmplă ca uneori să cauți fericirea cu ardoarea orbului care caută lumina și ea nu e nici în noi, nici în afara, ci, în mod bizar, în contrariul căutărilor noastre.
Se întâmplă ca atunci când ai încetat orice căutare, să descoperi că sufletul tău se lasă dezgolit, mângâiat și refăcut sub cuvintele si atingerea celui pe care nu l-ai căutat niciodată.
Se întâmplă ca toată această căutare să te orbească într-atât încât atunci când ești foarte aproape, să nu mai vezi nimic din ceea ce te așteaptă la capăt.
Erau niște cuvinte care nu îmi aparțin: oamenii nu sunt nici brute, nici îngeri, ci pur si simplu oameni. Așa că, nu incerca să pui aripi brutei și nici să cauți ingeri, caută oameni.
Se întâmplă ca uneori fericirea să-ți fie dată simplu: de un om, unul singur. Ultimul.
Pentru că nu contează câte poveri ai purtat pe drumul tău, nici in câte dimineți te-ai trezit sfâşiată cu gândul că poate vei sfârşi și tot aşa va înceta șşi căutarea ta, nu contează câte lacrimi ai împărțit, câte promisiuni de “nu pot trăi fără tine, pentru că fără tine viața mea e goală și fără rost” ai făcut şi nici câți oameni înaintea Lui au încercat să îți golească sufletul.
Conteaza doar că azi, cautarea ta a luat sfârşit şi azi poți alege alt drum.
Orice drum vrei.
Dacă ştii că nu mai cauţi fericirea si nimic din ceea ce ar putea să ți-o aducă.
Pentru că Tu ești fericirea și sfârşitul căutării mele.
