Tu si Dumnezeu

Universul. Un loc al multitudini. Un loc al creatiei. Al manifestarilor primordiale. Totul este asezat intr-o ordine aparenta. Insa, universul asa cum il percepi este o iluzie. Ce te face sa crezi ca ceea ce omul experimenteaza, reprezinta senzatiile reale? Ca nu toata creatia este o elaborata iluzie, construita cu detalii fine?

Poate ca totul nu apare decat atunci cand noi, oamenii, observam realitatea. Este exact ca in paradoxul copacului: daca un copac se prabuseste in padure si nimeni nu este in jur sa auda sau sa observe in niciun fel posibil, copacul acela produce un sunet in momentul impactului? Acelasi lucru poate fi intrebat despre univers. Daca ne-am opri din a il observa, universul ar ramane acelasi pe care am ajuns sa il cunoastem intr-o mica masura?

De ce tinde universul catre entropie? Dar intai ce este entropia? Entropia reprezinta haosul absolut dar in acelasi timp ordinea absoluta. Reprezinta destructurarea materiei in cele mai elementare particule ale sale, deci reprezinta egalitatea obiectiva a universului. Ordine totala. Revin la intrebarea initiala. Tind sa cred ca universul tinde spre entropie dintr-un sigur motiv. Poate ca Universul reprezinta divinitatea. O divinitate ce creste. Asemanator omului. O divinitate ce se maturizeaza.

Ce este Dumnezeu in viziunea variilor religii? O fiinta complet obiectiva, ce are darul omnipotentei, omniprezentei si omniscientei. Deci cum ar fi prin comparatie Universul entropic? Un loc unde materia se afla pretutindeni in aceiasi forma, dispusa in procent egal, avand aceleasi caracteristici. Deci o materie ubicuitara, identica din care poate lua nastere orice. Poate lua nastere orice deoarece materia respectiva este compusa din particule elementare. O materie ce prezinta toate datele fostului univers. Deci atotprezenta, atotputerinca si atotstiutoare.

Poate ca totusi Universul este Dumnezeu cu adevarat… si atunci poate ca tot ce se intampla in jurul nostru, nu reprezinta decat suma unei arhitecturi bine compuse de un tanar artist.

Unele lucruri aparent dezordonate, intamplatoare, capata sens. Poate ca fiecare pas pe care il faci si pe care l-ai facut pana acum te conduce catre o destinatie deja stabilita. Pentru ca in conceptia divina nimic nu este intamplator. Dar asta inseamna ca liberul arbitru este o finita iluzie. Inseamna ca ceea ce tu crezi ca sunt alegerile tale, reprezinta o structura fin cladita. O structura simetrica. In care alegerile tale sunt deja bine determinate.

Dar bineinteles ca exista si reversul monezii. Poate ca alegerile tale nu sunt intamplatoare si incadrate intr-un proiect biblic ce proiecteaza liberul arbitru in abis. Poate ca pur simplu viitorul se desfasoara inaintea ochilor tai pe masura ce tu alegi un drum sau altul. Atunci… poate ca tu esti adevaratul tau Dumnezeu…

Tu-Dumnezeu

Claudiu Merisanu

Claudiu Merisanu Blog | Facebook | De același autor

Stii, cand eram mic oamenii ma intrebau ce vreau sa devin cand o sa cresc. Le raspundeam ca vreau sa fiu "Dumnezeu". Ulterior am descoperit ca pot fi ce mi-am dorit in cadrul randurilor scrise.

Recomandări

Adaugă comentariu