Și-aș umbla cu talpa goală
Pe-un covor de rouă, gros,
Pe pământul răcoros,
Ca o curgere domoală.
Și m-aș duce peste dealuri
Cu piciorul dezvelit,
Să curg lin și liniștit
Ca o apă fără valuri.
Și-aș undui pe covorul
Cel țesut cu flori de mac,
De gânduri să mă dezbrac,
Liniștii să-i simt fiorul.
Și m-aș pierde câteodată
Dincolo de munți și văi,
Pe-ale vântului bătăi,
Ca o iarbă legănată.
Și-aș zbura un zbor de vultur
Peste piscuri să mă duc,
Să mă duc pe unde-apuc,
Apele să nu le tulbur.
