Varsă-te inimă-n picuri de ploaie Să ud pământul cu sufletul meu, Dragostea cerului cadă-n șuvoaie, Răsară-n toate lin, Dumnezeu. Varsă-te trup ostenit într-o mare, Treci gândule peste munți, ca un nor Cuprindă florile raza de
Ma bate gândul și m-alungă De pe retina ta de foc Iar așteptarea mea e lungă. Sunt un nebun fără noroc. M-ai întrebat încotro plec Și-ai vrut sa mergem împreuna Și nu c-aș vrea ceva
Zâmbeşti înmărmurit când mă ştii acolo, cu talpa pe linia de start, în labirintul ăsta de care ne temem amândoi. Te invit să fii umbra din aşternutul meu, umbra care doarme cu sufletul la gură,
Frumos e-n visul tău, frumos - ma-ndeamnă vorbele-ți duioase să ramân... și dinspre piscul vreunui deal înalt nici prea fecund, nici prea banal cobor spre tine-n pas hoinar mergând pe jos…. frumos in visul tău,
Din șoaptele prea mute, rămase nerostite De buzele prea arse de lacrimă și dor, Se scriu mereu balade în sânge plămădite Strigând după iubire în gândul călător. Se-aștern cuvinte vechi, cu lacrimi împletite, Se nasc
Sunt aici de când mă știu. Am crescut împreună cu Ninel, dar așa precum bine se știe, noi câinii, îmbătrânim mai repede decât oamenii, respectiv un an pentru oameni înseamnă șapte pentru câine. Ninel avea
În ochii tăi mă pierd ca în adâncuri... Sunt aruncată-ntr-un necunoscut plăcut. Doar mă privești și-mi bucuri Sufletul de mult pierdut. Pe buzele tale citesc dorință: Te vreau, dar nu te pot avea. Mai bine
Este atât de multă magie în a îmbrățișa propriul copil. A te simți o parte din el, cu sufletul tău, sânge din sângele tău. Este, zic, atât de multă magie în secundele lungi sau scurte
Imaginează-ţi o dimineaţă având umerii tatuaţi cu visele noastre! Adagio, iubitule, cei mai frumoşi paşi sunt cei care se întâlnesc. Paşii noştri. Te rog, opreşte ceasurile sufletelor noastre la ora 3 să adâncim lumina cerului!
Nu înțeleg perfectul, dar iubesc rațiunea, raționez conceptul, că nu-i doar ficțiunea. Trăiesc și zile albe, te-mbăt în poliandre, te-nvălui cu petale iar cerul se dă-n stambe. Privim norii cernuți, de-un alb imaculat, tu vezi
ne rupem sufletele în două bucăți inegale aruncând pe ele amintiri, alcool și tutun ca să uităm că suntem în proces de dezumanizare și că batem cu frică la poarta iubirii din tun tresărim asemenea
Ma pasionează ceasurile, cele automatice în mod special, pentru că apertura din cadranul lor, deschide ochiul timpului, făcând, prin intermediul sutelor de componente așezate în perfecta armonie, radiografia celor 72.000 de bătăi ale secundarului în
Scâncet de ploaie, Mireasmă de mai, Din ceruri coboară Cu tristu-i alai. Păsări pitite De dor ciripesc Prin crengi inverzite Amoru-și șoptesc. Clipele curg Sacadat, uniform, Un palid amurg Se naște diform. Doar iarba dansează
Ce bine e sa stiu cum sa te-mpart. Aici te-adun, acolo-am sa te scad. Dar nu voi face nici o diferenta Cand suntem in aceeasi consistenta. Cel mult vom scoate factorul comun. Iar ce-a ramas
Cărțile sunt oglinzi, unele fermecate, altele, pur și simplu, oglinzi. Toate, indiferent de natura lor, reflectă chipul umanității și al aspirațiilor noastre. Dacă printr-un scenariu absurd întreaga lume ar dispărea, dar cărțile ar supraviețui, atunci
