În ochii tăi mă pierd ca în adâncuri... Sunt aruncată-ntr-un necunoscut plăcut. Doar mă privești și-mi bucuri Sufletul de mult pierdut. Pe buzele tale citesc dorință: Te vreau, dar nu te pot avea. Mai bine
Este atât de multă magie în a îmbrățișa propriul copil. A te simți o parte din el, cu sufletul tău, sânge din sângele tău. Este, zic, atât de multă magie în secundele lungi sau scurte
Imaginează-ţi o dimineaţă având umerii tatuaţi cu visele noastre! Adagio, iubitule, cei mai frumoşi paşi sunt cei care se întâlnesc. Paşii noştri. Te rog, opreşte ceasurile sufletelor noastre la ora 3 să adâncim lumina cerului!
Nu înțeleg perfectul, dar iubesc rațiunea, raționez conceptul, că nu-i doar ficțiunea. Trăiesc și zile albe, te-mbăt în poliandre, te-nvălui cu petale iar cerul se dă-n stambe. Privim norii cernuți, de-un alb imaculat, tu vezi
ne rupem sufletele în două bucăți inegale aruncând pe ele amintiri, alcool și tutun ca să uităm că suntem în proces de dezumanizare și că batem cu frică la poarta iubirii din tun tresărim asemenea
Ma pasionează ceasurile, cele automatice în mod special, pentru că apertura din cadranul lor, deschide ochiul timpului, făcând, prin intermediul sutelor de componente așezate în perfecta armonie, radiografia celor 72.000 de bătăi ale secundarului în
Scâncet de ploaie, Mireasmă de mai, Din ceruri coboară Cu tristu-i alai. Păsări pitite De dor ciripesc Prin crengi inverzite Amoru-și șoptesc. Clipele curg Sacadat, uniform, Un palid amurg Se naște diform. Doar iarba dansează
Ce bine e sa stiu cum sa te-mpart. Aici te-adun, acolo-am sa te scad. Dar nu voi face nici o diferenta Cand suntem in aceeasi consistenta. Cel mult vom scoate factorul comun. Iar ce-a ramas
Cărțile sunt oglinzi, unele fermecate, altele, pur și simplu, oglinzi. Toate, indiferent de natura lor, reflectă chipul umanității și al aspirațiilor noastre. Dacă printr-un scenariu absurd întreaga lume ar dispărea, dar cărțile ar supraviețui, atunci
Florile înfloresc numai pentru tine. Copacii sunt plini, pe străzi și-n grădini. De-ai trece acum pe sub ei, Ți-aș rupe o creangă din oricare vrei. Parfumul și farmecul lor mă duce, Cu gândul la dragostea
De-o luna si-o zi ma tot gandesc: a doua zi de Pasti e aniversarea mea. Adica 72 de ani lumesti si doar 14 ani cainesti, ar zice mamica mea. Si ma cheama Shakira, alintata Shaky.
Picură pe noi lumina Nu să dezvelească patimi Nici să ne străpungă vina Învierii noastre-n lacrimi Picură pe noi lumină, Pe crengi rodesc mărgăritare Asemeni lor, fără de vină, Renaştem peste tot ce doare Picură
Amintirea sunetului de clopoţel ce vestea sfârşitul trimestrului şi începerea vacanţei de primăvară mă însoţeşte şi acum... Fugeam cu ghiozdanul în spate spre casă cât mă ţineau picioarele să ajung mai repede pe tărâmul vacanţei...
Timp... gânduri... Între timp m-am gândit că dacă aş avea timp între gânduri, M-aş plimba frivol, printre rânduri... Dar ce fac cu gândurile care s-au strâns de-a lungul timpului?! Gânduri ce au avut nevoie de
Tresar asemeni unei aripi obosite, blocata între clipe şi dorinţe.. sufletu-mi pare o coardă neacordată intre existenţă şi destin. Sunt prinsă între azi şi ieri.. intre regrete şi aşteptări, agăţată de clipe şi întrebări fără