Speranță

Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!

Din șoaptele prea mute, rămase nerostite
De buzele prea arse de lacrimă și dor,
Se scriu mereu balade în sânge plămădite
Strigând după iubire în gândul călător.

Se-aștern cuvinte vechi, cu lacrimi împletite,
Se nasc povești cântate pe-o coardă de chitară,
Se-arunca în eter cu versuri scrijelite
Pe colțul unui nor, cu-o inimă amară…

Se vrea a pune lacăt la pleoape obosite,
Se-ascunde dorul greu sub măști de nepăsare,
Se sfarmă-n bucățele poveștile trăite
Și totu’-i inutil, căci dragostea nu moare…

Zadarnic căutăm continuu surogate
Degeaba ardem iară cutia cu-amintiri,
Căci în iubirea pură, nu cui pe cui se scoate
Ci numai scânteierea aceleiași priviri.

Rămânem cu speranța ca generosul timp
Și ochii nevăzuți s-aduca alinare,
Cu ploi să spele tainic dorința-n anotimp,
S-alunge ferm iubirea si dorul în uitare…

speranta

Mihaela G.

Mihaela G. Blog | Facebook | De același autor

Simt că m-am născut într-un secol căruia nu-i aparțin. Mă regăsesc doar când scriu.

Recomandări

Adaugă comentariu