Rubiniu

N-am să mă-mbăt de tine niciodată,
Oricât aș bea, tot aș putea să beau,
În mine rubiniu-ți se desfată
Iar universuri taine nu mai au.

Tu mă-nțelegi mai bine ca oricine
Și-orice secundă aninată-n păr
M-a-ncătușat definitiv de tine,
Frumosul meu prea singur adevăr.

Tu mi-ai furat aducerile-aminte,
Eu ți-am furat toți strugurii din vii,
Striviți mărunt în teascul de cuvinte,
Au râs și-au plâns cu lacrimi rubinii.

Nu mi-a fost rău, dar nu mi-a fost nici bine
Când ți-am băut culoarea-ndeajuns,
Iar seva ta ce-a curs printre ruine,
Mi-a tot deschis cărări de nepătruns.

Mi-am infiltrat în liniști câte-o pată
Și-n vene rubiniul insistent,
Iubirea mea, tu nu ești vinovată
Că suflul mi-e de tine dependent.

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Silvia Risnoveanu

Silvia Risnoveanu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu