Frumoasa altor vremi
Tu mă adormi, căci porți miros de lapte Şi-n părul tău curg rîuri cu smochini, Iar pe genunchii-ți roz iau foc în noapte Vechi acatiste scrise-n iambi felini. Atunci cînd popii, galbeni, cad în transă,
Cenaclul
NeSingura…
Vantul ma mangaie , Soarele ma incalzeste , Mirosul ciresului ma satura , Aripile albinelor ma alinta.. Oare de ce mi-e asa de dor de tine? Acum o sa adorm in curte pe un sezlong,
Apologia eșecului
Să lauzi eșecul, sa vorbești despre căderi și înfrângeri, spunând că sunt o binecuvântare – pare sa fie un însemn al unui orizont valoric răsturnat. Se prea poate, însa eu înclin sa cred altceva, încercând
Încă mai crezi, încă mai speri
E gingașă, fragilă, frumoasă copiliță. Zâmbește alb, inspiră neprihană. Pășește delicat, grăbit, echilibrat. Când o atingi ușor, vibrează-ți nu doar trupul. În jurul ei, măcar în aparență, împrăștie ingenuă înțelepciune, credință, bunătate și speranță. Tu,
Unde am plecat din mine? Iar caut dumnezeire?
Am căutat mereu întrebând pe fiecare de acea singură strigare după un anume Dumnezeu; Şi-am văzut atâtea lacrimi plânse sau înecate-n trist râset, Atâtea inimi doar din piatră, Iar poezia-i tot mai amară. Azi m-am
geneza
Ne descopune Universul în geneză şi dumnezei ne zămislesc în trup de lut, eu îți răsar din brațe a trecut, tu-mi pui întreg prezentu-n antiteză. În palma mâinii tale se odihneşte luna, când ochii mei
Iubire
Într-o zi, vei întâlni ACEA femeie ale cărei lacrimi îți vor arde inima și nu vei suporta nici ideea ca ea să plângă din cauza ta. Într-o zi, o vei găsi pe aceea căreia vei
Aripi gri
S-a şters curcubeul de culoare, Vioara plânge pe ultima-i coardă Si umerii grei apasă pământul Şi zgârie drumul trecut, de povara. Băltesc lacrimi amare pe urme Când paşii se duc mai departe, Cu zilele gri
Unde ai cautat fericirea astazi?
În miros de iarbă verde și vânt cald de primăvară, cineva mi-a citit astăzi o poveste. O poveste despre o fată care a plecat în căutarea fericirii. După câteva întâlniri cu un sihastru, cu dragostea,
Poem pentru cel drag
Lângă tine lumea Toată Pare mai aproape, Sau se contractă între niște Paranteze Împreunate în Nucleul lor Ca-ntr-un sărut De întrebări... În preajma ta cerul Parcă se cațără pe mare, Regăsindu-și Adâncurile mai moi Și
Cântec despre tine
Se spune că oamenii îsi caută sufletul pereche timp de șapte vieți. Precum o adiere de vânt ce umple o cameră pustie, te-am gasit printr-un noroc absurd în viața asta mult prea complicată. Ai pătruns
Monolog
A nu putea sa treci de propriul EU, A ramâne în fața ta doar sânge decolorat Pe geamul ce ne desparte, poate de o lume, Poate de un EU. A nu putea sa treci de
Cazanul cu iluzii
Și nu se mai oprește din zdrobire, Nu se termină vuietul de iad, Mă-mpunge cornul lumii-a otrăvire Tot mă ridic, tot mă ridic și cad. Mi-i carnea data vulturilor pradă Și oasele se macină de
Rugaciune
Nu-i aşa că mă auzi, Măicuţă Sfântă, Şi chiar de mă-ndoiesc, Tu mă iubeşti? Nici îngerul nu-l mai aud cum cântă, Trezeşte-l Tu, să-mi spună unde eşti. Şi dă-mi puteri să le iubesc pe toate
Tristeţe
Sufletul uscatu-sa de plâns amar, Zâmbetul îngheţat-a pe buze, Incercările de viaţă-s în zadar, Nimic nu mai pare s-amuze. Ochii-mi caută în rece privire, Vulturi turbaţi zboară pe cer Ameninţă-n cercuri, pieire… Refuz să trăiesc