Uneori,
din colivie omul își face cetate,
vede ușa din fața lui
dar îi e greu să se ridice să o deschidă…
Soarta?. E în mâinile lui.
Oricâte haine ar îmbrăca
și ar dori să fie altcineva,
devine o statuie cu brațele deschise.
Iar în colivia lui,
tot o pasăre rămâne…
ce își închipuie floarea libertății lângă ea.
Dar să știi…
Trebuie să fi un cârmaci destoinic
pe mările vieții ca să ajungi acolo unde îți dorești.
Și nu să aștepți… .
Nu ești și nu trebuie să fi
un schelet ce-și închipuie că e…
Om.
