Încă mai crezi, încă mai speri

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

mai-speriE gingașă, fragilă, frumoasă copiliță.
Zâmbește alb, inspiră neprihană.
Pășește delicat, grăbit, echilibrat.
Când o atingi ușor, vibrează-ți nu doar trupul.

În jurul ei, măcar în aparență,
împrăștie ingenuă înțelepciune,
credință, bunătate și speranță.

Tu, însă, tinere copil,
cu-a tale frământări perpetue,
Tu, suflete păgân și sceptic,
Tu-n ea tot nu-ți găsești
nici liniște, nici pace.
Nici, mai ales, iubire.
Acea iubire adevărată, cum o crezi,
Acea iubire, la care, cu-atâta patimă,
distorsionat râvnești.

Întoarce-te-nlăuntrul tău, făptură-nfrigurată!
Rămâi acolo un timp, o clipă.
Redă-ți nădejdea în tine
Ș minimă iubire de sine făurește-ți.

Apoi, după o vreme, o secundă,
După un răsărit de Lună sau de Soare
Ea va avea în viața ta năvalnic să apară
Să-ți lumineze iar ființa ta obscură
Cu strălucirea ei fără de margini
în care, chiar și-acum,
într-un moment plăpând de deznădejde

încă mai crezi, încă mai speri.

Petru Dolhescu

Petru Dolhescu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu