Într-o zi, vei întâlni ACEA femeie ale cărei lacrimi îți vor arde inima și nu vei suporta nici ideea ca ea să plângă din cauza ta.
Într-o zi, o vei găsi pe aceea căreia vei vrea să îi așterni lumea la picioare și pentru care vei dori să fii din ce în ce mai bun în fiecare zi. Deşi sunt mama copiilor tăi și cea alături de care ai stat în biserică în fața lui Dumnezeu, nu sunt eu ACEEA. Lacrimile mele nu-ți ard inima și iubirea pentru mine nu ți-e mai mare decât orgoliul.
Da, nu mi-e uşor să accept asta și poate de-aia tot lupt pentru noi, dar nu mai am putere să forțez relația noastră de cuplu. O să încerc doar să fiu o soție bună și o mamă bună. Femeie mai bună de atât nu știu să fiu și se pare că nu-s destul de femeie ca tu să fii ACEL bărbat care să merite să plâng pentru el și totuși să nu mă facă să plâng vreodată.
Știu, relațiile nu sunt doar lapte și miere. Aș fi idealistă să cred așa ceva, dar nici nu trebuie să fie o luptă continuă ca să existe măcar. Aşa că, luptele mele s-au încheiat. O să fie ce-o să fie pentru că eu nu mai pot așa.
Da, da, îmi aduc aminte că spun mereu că viața îți este așa cum ți-o modelezi, dar eu, de când te-am cunoscut pe tine, mi-am modelat o viață minunată, o relație frumoasă fără răni și lacrimi care schilodesc sufletul. Te iubesc, dar nu mai pot. Nu mai vreau să mă descompun în brațele tale. Nu mai vreau să tremur când mă atingi. Nu mai vreau să îți duc dorul, deși trăim sub același acoperiș. Nu mai vreau să mă simt ca și când nu sunt suficient de bună ca să primesc ce simt eu că merit.
Poate că nu merit pentru că nu sunt femeia care mă văd eu a fi și degeaba îmi doresc ce nu-ți inspir să faci sau să fii. Pur și simplu vreau să renunţ la a-mi mai dori. La a mai visa la cum am putea fi…
