Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Ne descopune Universul în geneză
şi dumnezei ne zămislesc în trup de lut,
eu îți răsar din brațe a trecut,
tu-mi pui întreg prezentu-n antiteză.
În palma mâinii tale se odihneşte luna,
când ochii mei îți scânteiază sori,
şi-n părul meu îmi împleteşti cununa
ce-o țese ziua când se-mbracă-n zori.
Din ochii tăi s-au întrupat oceane
şi din albastrul lor nemărginit,
spre cer se-nalță valuri diafane,
unindu-se-n seninul infinit.
Nebuloasa mea îți naşte stele,
iar tu mi le aşezi în galaxii,
mici alunițe ce-au căzut pe piele
le sunt căderii, astăzi, mărturii.
Ne pierdem şi ne regăsim, aiéve,
când brațe ne zidesc a rugăciune,
iar din dorințe pure, primitive,
acelaşi dor ne-nvins ne recompune.
