Învață-mă să îmblânzesc zăpezile,
să pot dansa cu primăvara,
să-i aud inima cum bate,
pulsul ei contopindu-se
cu al meu.
Să-i desprind de pe artere
fiorul nopților pierdute
înmugurind în sânul cuvintelor.
Gândul să se gătească
în sărbătoarea vieții,
renăscând din propria-i durere.
Cu pasul clipei alunec
pe marginea timpului –
un salt către nemărginirea mea.
Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar
sau prin intermediul unei donații.
Mulțumim.
