Suntem nebuni să aruncăm în mare atâtea cufere cu amintiri și-aceste lungi eșarfe de chemare să le-nnodăm de alte răzgândiri. Suntem nebuni să renunțăm la vise, la-mpachetări de ceruri în hârtii de zbor cu-atâtea înălțări
Trăim cu obsesia acaparantă a reușitei, fugim spre succes, bifăm toate etapele creșterii ierarhice, semnăm cu docilitate condica corporatistă, suntem autorii cumsecade ale celor mai grozave activity report-uri, dar în planul vieții private ratăm întâlnirea
Depinde de noi, de noi doi, sa facem din vorbe fapte, din fapte trairi, din trairi amintiri, Sincere si cat se poate de bune, de dulci, frumoase si calduroase, Pentru ca mai tarziu, cand ne
(fragment) - Viața însă m-a trimis la ușa facultății de teatru din Cluj la patru luni după ce m-am mutat în noul meu oraș-casă. Tot în Cluj am cunoscut-o pe ea. O chema Ada… -
Ce triste sunt poveștile Ce se trăiesc doar în interior Le simți mereu săgețile Căci lasă în urmă numai dor. În ce straie frumoase sunt gătite Din păcate nu pot fi împărtășite Și găsești că
S-a izbit cu tâmpla de înaltul cel mai înalt sfărâmând neînţelesuri ce nu le putea înţelege. Din ochii bulbucaţi de mirarea absurdului ţâşneau neîncăpătoare guri ce molfăiau incertitudinile existenţei. Rămânerile se pierdeau în hăuri, haotice
Perfectă din toate punctele de vedere, Suma a trei unghiuri ce-ar putea înconjura lumea, Trei forme stilate, volum complementar prin scădere fără vreo importanță dacă e marți sau lunea. Privește lumea doar din trei puncte
M-am impiedicat de tine pentru ca ai vrut. Tu mi-ai pus piedica ca sa te observ, ca sa poti sa ma ridici, iar eu am picat in aceasta capcana. M-ai ridicat, mi-ai zambit si spre
Atinge-mi sufletul, Străbate-mi cerul Adu-mi răsăritul Liniștește-mi grăbitul Respiră-mă încet, Memorează-mă Colorează-mă Curtează-mă.
M-am gândit la o definiţie care să înglobeze în sine iubirea, uitând că sunt anumite trăiri care transcend cuvintele. Şi, astfel, am încetat să încerc să definesc iubirea, întorcându-mi privirea spre trecutul ce mă ispiteşte.
Omul care mergea fără să Lase urme, Care tăcea vorbindu-mi, Strigându-mă pe nume, Care privea în vid Umplându-l de-a sa lume- Eu l-am iubit cândva Scriindu-mi-l în rune... Om ce iubea frenetic, Ființă împietrind, Și
Viata e ca un joc. Ca un film. Numai ca lipseste muzica de fundal. Si putini sunt cei capabili sa isi proiecteze propria muzica in cap. Perpetuu. Hai sa revenim. Esti constient ca traiesti? Esti
"Cât te-am căutat..." i-a spus el zâmbind când pe șira spinării îi dădea răsărituri după răsărituri născute parcă din tremurul mării îi îmblânzea pe trup valuri după valuri îi săruta tălpile picioarelor desculțe care au
Ne ingrijim de aspectul fizic, ne preocupa in fiecare zi lumea din jurul nostru, fumam din viata mult prea grabiti si nici macar nu tragem in piept din ea. Atat de superficial o traim, atat
creionul viselor mi-a schiţat zâmbet şi linişte fără riduri păream o vară melancolică ce-şi aştepta cireşii să se pârguiască la o - nsemnată cotitură de gând păsări măiestre ţâşneau din ochii mei nerăbdători să te