Ma strange caldura, Fire de par crocante in vant Buze uscate, insetate Vor inmuiate in apa...rece. Ochii ma zgarie Nu pot sa clipesc Respir incet, Transpir cristalin Pasesc pe trotuarul topit Imi intind bronzul pe
Ai iubit cum iubești viața, Tot ce-nbrațe ai cuprins, Ai însuflețit dorința Celor care te-au atins. Atragi ușor ca într-o frondă, Patima ce ai comis, Ești mult sfioasă, dar profundă Și nu e loc de
Ca tine nimeni, nimeni, niciodată nu-mi va mai face-arcuşul să vibreze, ca tine nimeni, nimeni, niciodată nu-mi va-nvăţa vioara să viseze. Ca tine, nimeni, nimeni, niciodată nu-mi va mai curge fluviu prin cuvinte, ca tine
Nu iti doresti niciodata lucruri marete. Te multumesti cu cele marunte. Nu ceri mai mult decat ti se poate da. Astepti doar ce ti se cuvine. Faci sacrificii pentru ca vrei, nu pentru ca ti
Te desfăceai în soare și soarele în tine și luntrea spre albastru începea să curgă și zorii te prindeau al lunii, minune ca și ea, iar eu eram o axă paralelă. Te răsfrângeai în mine
De n-aş visa, n-aş şti-ncotro să merg când se desprind din gene-mi nopţi albastre şi n-aş vedea cum ploile se şterg la ochi cu pânzele de-azur... Incastre n-aş rezolva numai anticipând şi-aş bâjbâi tot timpu-n
Cum ar fi să te duc până la capătul lumii? Cum arată oare capătul ăsta? O fi un început pentru o altă lume? Să te fac să-ţi pierzi minţile și apoi să te ajut să
Eroul meu poartă geacă de piele ce-i acoperă atent rănile din piept. Poartă un inel ce-i ține legate de deget amintirile. Îşi poartă privirea atât de lent, dar atât de precaut încât n-ai spune că
Neliniște de mare, de vis și de uitare. Neliniște de viață de lume și de ceață. Neliniște de oameni de gânduri și de ceasuri. Neliniște de timp de ore și de loc. Neliniște de soare
Când tu taci mi-e mai greu, mi-e mai dor, îmi e mult mai greu să mor fiindcă teamă mi-e că dacă - ca prin vis te-aș auzi - m-aș trezi venind spre tine, drag mi-ar
Vin din abis și spre abis mă îndrept. Sar în mine însămi zece metri-n subconștient apoi cad alți zece metri-n actualitate. Încă-mi visez realitatea și mă întreb: "Unde am pus cutia aia cu vise?" ca
Îți oglindeai fața în transparența ferestrei și nedumerirea în transparența sufletului meu; curgea orașul, iar ochii mei lichizi te căutau prin zarea ca o geană moartă. Soarele-mi intra în ochi, la fel de plăcut și
Ce sunt eu când tu, lumină, te cobori ca pe-o tulpină ce ești tu – când trubadur – vin sărutul să ți-l fur să-l prefac ca la-nceput, cu răsufletul din rai, într-o splendidă grădina plina
Iti voi arata in zare Tot ce poate fi atins de soare: Dealuri verzi cu flori si spice Gandul nostru sa-l despice! Campuri-ntinse, nepatrunse De ochi curiosi, ascunse! Munti pletosi de drumuri multe Unul singur
Mai are rost sa îți scriu? Oricum a trecut ceva timp de când ai stat și m-ai ascultat cu adevarat. Au trecut ploi și soarele a apus pe fața ta de prea multe ori. Ai