Oare îngerii noștri au și ei vacanță? Pai asa s-ar cuveni, să se odihnească și ei pe un nor sau dincolo de linia care definește altitudinea zborului de croazieră, locul mereu senin. Nu-i așa că,
Maestre Păunescu, Îți scriu de pe pământ, Distanța nu-i prea mare, La Bellu, adie câte un vânt ce seamănă chemare. Revine iarna-n câmpuri, Omătul pe îndelete, De patru anotimpuri te ninge peste plete. La noi,
Îmi e dor de zilele în care eram eu, Eu, cea mică, ce privește cerul bleu, Ce visează, pictează, iar visează. Ce era artistă, căreia nu îi păsa! Abia acum îmi găsesc liniștea, Doar ochii
Pătrund într-o încăpere unde câte mese sunt atâția oameni le ocupă. Separat. Fiecare și-a ales o masă. Nu s-a gândit nici o clipă că poate să o împartă cu o altă persoană. Așezați și lipsiți
Multumesc maiastra pasare din cer Că-mi înconjuri trupul ce eu ti-l ofer! Multumesc Pământ ca ma tii-nflorit Ca ma lasi sa te calc, uneori, cu pas ostenit! Multumesc preabună si firava Lună Ca îmi piepteni
Eu, cel mai fidel cititor al tău, Aş putea să-ţi povestesc cale de foi întregi Cea mai mică parte din bucuria pe care am simţit-o La primul nostru "Bună". Simplul gând că ţi-aş fi corespondent
O vreme am continuat să ne zâmbim, de parcă nu am fi știut că dimineața va sosi cu noi idei și regrete. Îți simteam mâinile reci și aspre de atâtea cicatrici ignorate de vreme. Nu
Unele poveşti incep cu o parte din cer, sub un soare ce nu aparţine nimănui şi la care nici măcar nu ai indraznit sa visezi. "Vezi cerul in minunate culori!" Si de la cer până
Avem atat de multe vise, deja vedem cu ochii deschisi cum avea sa arate viata noastra impreuna. Ne gandeam la un apartament micut, cu mobila moderna, cu un pat imens pentru sambetele si duminicile petrecute
La început am fost noi doi. Apoi Dumnezeu s-a gândit că suntem prea fericiți, așa că a creat oamenii, florile și dorul. - Oamenii să vă despartă, florile să vă ispitească și dorul să vă
Suntem nebuni să aruncăm în mare atâtea cufere cu amintiri și-aceste lungi eșarfe de chemare să le-nnodăm de alte răzgândiri. Suntem nebuni să renunțăm la vise, la-mpachetări de ceruri în hârtii de zbor cu-atâtea înălțări
Trăim cu obsesia acaparantă a reușitei, fugim spre succes, bifăm toate etapele creșterii ierarhice, semnăm cu docilitate condica corporatistă, suntem autorii cumsecade ale celor mai grozave activity report-uri, dar în planul vieții private ratăm întâlnirea
Depinde de noi, de noi doi, sa facem din vorbe fapte, din fapte trairi, din trairi amintiri, Sincere si cat se poate de bune, de dulci, frumoase si calduroase, Pentru ca mai tarziu, cand ne
(fragment) - Viața însă m-a trimis la ușa facultății de teatru din Cluj la patru luni după ce m-am mutat în noul meu oraș-casă. Tot în Cluj am cunoscut-o pe ea. O chema Ada… -
Ce triste sunt poveștile Ce se trăiesc doar în interior Le simți mereu săgețile Căci lasă în urmă numai dor. În ce straie frumoase sunt gătite Din păcate nu pot fi împărtășite Și găsești că