M-am impiedicat de tine pentru ca ai vrut. Tu mi-ai pus piedica ca sa te observ, ca sa poti sa ma ridici, iar eu am picat in aceasta capcana. M-ai ridicat, mi-ai zambit si spre uimirea ta, m-ai cucerit. Apoi ai plecat, dar inainte de a pleca mi-ai pus piedica din nou, tot cu intentie, eu am cazut la fel, iar tu fara sa te mai uiti in urma, fara sa ma mai ridici, ai plecat.
Ne indragostim si ne lasam purtati de toate sentimentele ce ne cuprind intreaga fiinta in acele momente, uitam de pericole si de ce ne-ar putea ranii. Insa asa si este normal. Cand te indragostesti nu trebuie sa iti pui limite, nu trebuie sa te gandesti la ce ar putea sa te raneasca si ce nu. Pentru ca dragostea este prematura, este o combinatie de sperante, asteptari si sentimente noi. In dragoste este permis sa iti acoperi privirea, sa nu iti mai asculti ratiunea, insa in iubire nu.
In iubire trebuie sa fi matur, iubirea este pentru cei maturi, pentru cei ce stiu sa o poarte, sa o cultive si apoi sa o culeaga. Iubirea necesita ratiune, respect, luciditate, dar in special dedicare. Dragostea consta intr-o perioada ce vine cu o garantie de scurta durata, in timp ce iubirea consta in mentinere si ingrijire pe termen lung. De aceea ne indragostim atat de des, dar iubim atat de rar. Dar daca unul este indragostit iar celalalt iubeste? Egoist este cel indragostit, orbit este cel ce iubeste.
Tu ai venit si ai spus ca te indragostesti zilnic, in timp ce eu iti spuneam ca te iubesc. Tu ai venit doar ca sa iti iei o doza de optimism prin mine, in timp ce eu nu aveam nevoie de doze, ci aveam nevoie de tine.
