Vreau să îmi dezbrac sufletul de orice decepție. De ce să visez la fericire când aș putea să mi-o creez singură? Dacă vreau să zbor, de ce, pur și simplu, nu îmi îmbrac aripile speranței și mă înalț în albastrul cerului adânc ghidată de dorință? O să mă tolănesc pe un nor de vată de zahăr albă. În felul acesta am să te privesc neîncetat. O să trimit din când în când o rândunică să îți șoptească cât de mult te iubesc.
Chipul am să ți-l pictez pe sufletul meu transformat acum in panză. Numele am să ți-l cânt în adierea blândă a vântului. Cu tine am să dansez printre stele ținându-ne de mâinile ce nu se vor fi atins vreodată…
Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar
sau prin intermediul unei donații.
Mulțumim.
