Iubire… ce cuvant! Cuvant care nu inseamna nimic daca nu e insotit de actiuni…
Nu cred ca se poate iubi si atat! Nu cred ca exista iubire acolo unde nu exista intelegere, empatie. Iubirea este un sentiment complex si complet care ne inalta… nu mai putem fi “oameni de rand” atunci cand iubim… nu mai putem avea acelasi comportament pentru ca gandim in DOI ca intr-o singura persoana! Nu mai putem avea impulsuri si imbolduri de natura a ne aduce placere decat daca aceasta placere e traita intre noi… NOI DOI! Nu poate exista altceva decat ceea ce poate fi cu noi, intre noi, pentru noi, despre noi…
Iubirea e un act “egoist” menit sa fericeasca doua persoane. Ceea ce aduce fericire unui singur om nu se poate numi decat iubire de sine, fara a se numi ca iubesti persoana langa care iti petreci existenta. Iubirea de sine si iubirea pentru o persoana pot face o realitate vesnic indragostita daca se mentine in timp. Ca sa se mentina, trebuie sa existe in mod real de la inceput. Cum iti dai seama daca e la inceput acea iubire…adevarata? Simplu! Te verifici cu timpul. Timpul nu minte niciodata. In timp,aduni actiuni menite sa-ti demonstreze realitatea iubirii.
In orice impresie “falsa” exista un adevar. Adevarul poate fi neadevarat doar daca iti face placere sa te minti. Te rog sa nu te minti niciodata, oricat de mult ti se pare ca iubesti: ai dreptate, doar ti se pare! Nu pot exista pareri atunci cand esti iubit, pentru ca simti! Simti si atat. Simti ca esti iubit si dorit in mod absolut. Nu exista o modalitate de a arata acesta iubire, exista doar ceea ce simte persoana iubita. Simte, se vede si atat.
Iubirea se simte nu se demonstreaza, iubirea e modalitatea Universului de a demonstra… absolutul.