Când s-au deschis porțile,
Hoarde străine au năvălit nemiloase,
Au călcat în picioare ziua de ieri,de azi și de mâine.
De atunci dorm cu porți încuiate,
Cu toate cele patru cămări ferecate,
De ochi zâmbitori,de buze mieroase.
Invariabil răspundem: sunt bine,
Un zâmbet tâmp răsare pe față,
Mi-am croșetat chiar o mască, ce râde de mine.
Hoarde creștine de o parte și alta,
Își predică în dogme salvarea, mărirea.
În numele lor stă mântuirea, iar ție ți-e bine.
E din ce în ce mai bine si-mi vine să râd,
Hohotesc precum hienele ce dau târcoale,
Stârvului ce-a mai rămas din mine și țip…
