Depinde de noi, de noi doi, sa facem din vorbe fapte, din fapte trairi, din trairi amintiri,
Sincere si cat se poate de bune, de dulci, frumoase si calduroase,
Pentru ca mai tarziu, cand ne vom tine de mana si ne vom privi adanc in ochi,
Sa ne putem pierde printre ele, sa le putem simti cum licaresc si danseaza in jurul nostru,
Cum ne imbie, ne dezmiarda si ne fac sa uitam de orice altceva,
Chiar si pret de o clipa… o clipa in care timpul isi pierde insemnatatea, esenta si inceteaza a mai fi,
O clipa care sfideaza simturile, dar le atinge pe toate,
O clipa care, inevitabil, va deveni o alta amintire, una care va perpetua acest ciclu, acest minunat poem al simturilor noastre.
