Sub cerul de vară, se deschid dimineți senine, zâmbete, drumuri și … aripi. Mintea deșiră tot mai leneș gânduri, cafeaua are aromă de vise, miroase-a depărtări, a valuri, și-a… viață!
Alegem să trăim sau să ne mâncam sufletele, alegem să ne punem întrebări și să ne căutăm propriile răspunsuri sau să vegetăm în răspunsurile altora, alegem să iubim sau să ne cântărim la nesfârșit spaimele, îndoielile, tristețile. Și dacă ne lăsam sufletul în valiza prăfuită de sub pat, de vină suntem doar noi și zidurile după care am ales sa ne-ascundem!
Dar, ca să recunoști sunetul, ai nevoie de zgomot, ca să recunoști lumina, ai nevoie de întuneric. Fără durere, am mai recunoaște oare fericirea? Fără neliniște, ce nume ar avea oare liniștea?
Alegerile esenţiale vor fi mereu ale tale. Judecata celorlalți nu e importantă decât în măsura în care te apropie de cei potriviți sau te desparte de cei nepotriviți. În fapt nu ne dorim fiecare decât să fim acceptați așa, cu lumina și întunericul nostru, cu vulnerabilitățile și puterea noastră, cu zâmbetele, năucelile și tristețile noastre.
Uneori se-ntâmplă – și numim asta noroc, iubire, prietenie sau nici măcar – doar se face senin în noi că se-ntâmplă. Oameni vin şi trec prin viaţa noastră mereu, unii chiar rămân, nu există garanţii şi nu există pentru totdeauna. Drumul lung începe oricum cu primul pas. Unii construiesc în tine, alţii dărâmă, nu suntem mereu în stare să primim ceea ce ni se oferă, nu dăruim întotdeauna tot ce am avea de dăruit.
Trăim după cum ne pricepem, plătim un preţ pentru alegerile noastre – esențial este să ardem frumos, să ne risipim în cei iubiți cu bucuria dăruirii de sine și să ne luptăm pentru fericirile noastre mici până la capăt, regăsindu-ne în emoție mai întregi decât am știut vreodată că putem fi. Emoția e sentimentul ăla care nu poate fi cumpărat de la magazin și doar gustul ei cosmic ne ajută să facem diferența între a trăi și a supraviețui. Este universul nostru sufletesc, ciobul de inimă prin care fiecare vede culorile lumii.
Emoția este uneori tocmai “nenormalul” care ne ajută să fim îngrozitor de frumoși! Nu vă temeți de ea! Fără emoție suntem atât de cenușii!
